Moartea
Ok, la această noţiune m-am poticnit. Sunt multe concepţii legate de moarte; unii vor să o explice, alţii vorbesc de aşa numita viaţă de după moarte. Cea mai interesantă concepţie o au japonezii. Toată cultura lor, modul lor de viaţă se reduce la un singur lucru: efemeritatea vieţii. Ei nu simt frică faţă de moarte, ci respect faţă de acest ultim aspect al vieţii. Totul moare, dar nimic nu se pierde. Aşa merg treburile prin Universul nostru (nu mă pot pronunţa în privinţa altora). Aţi văzut cum se înfioară unii când apare discuţia despre moarte? Se bâlbâie, se scofâlcesc, numai să nu audă de moarte. De parcă pot să păcălească moartea dacă nu vorbesc despre ea. Cine zicea: Cei care îşi trăiesc viaţa nu au frică de moarte? Oooopaa…dăm de altă problemă. Oamenii care nu îşi trăiesc viaţa. Stau în cochilia lor, traumatizaţi de nu ştiu ce întâmplare din copilărie, jucându-se pe calculator (vreun MMORPG) şi care se plâng întotdeauna că viaţa trece pe lângă ei. Ei bine aşa e. Dacă nu prinzi viaţa de gât şi o dai cu capul de pereţi nu ai rezolvat nimic. Aşa că oameni buni, prieteni si prietene….TRĂIŢI-VĂ VIAŢA! 
